Cautati liderii! Trebuie sa ii urmati!


“Daca în România vor exista constiinte care nu se vor vinde, atunci e de sperat.” Octavian Paler. Constiintele care nu se vând, si care pot construi acest model de comportament suntem noi tinerii. De multe ori le pun colegilor mei întrebari (90% dintre ele le considera un fel de capcana): Care este visul tau? Dar idealul în viata? Cine sunt modelele tale? Ce îti place sa faci? Ce este prietenia, adevarul, lucrul în echipa? Par întrebari simple, dar va asigur ca raspunsul pentru fiecare dintre ele e o totalitate de ambiguitate, ratacire, neînteles, contrazicere. Recunostinta e o alta frustrare de care tinerii nu tin cont de ea între ei. O frustrare va întrebati? O mare frustrare. E ciudat, si paradoxal ce se întâmpla, cînd o persoana încearca sa aduca împreuna tinerii, le ofera o alta imagine a vietii, a felului de a munci, de a întelege rostul unei realizari, a leadershipului, tocmai acea persoana va ajunge în final sa fie iscodita, judecata, condamnata si se va lupta împotriva ei, va fi alungata când toti se vor vedea cu interesele în buzunare. Avem noi puterea sa întelegem toate astea? Avem noi discernamântul sa ne alegem modelele, liderii asa cum este normal? Avem puterea sa nu ne haituim unul pe altul întelegând ca suntem novici, puri în ceea ce dorim sa dobândim, dar pe care de fapt nu le dorim?

Sa nu existe cumva gresita impresie ca m-am trezit eu, un mare cunoscator, sa vorbesc si sa interpretez totul despre tineri si tinerete, dar experienta din ultimii 7 ani, în grupurile si organizatiile unde am activat, în mod special Crucea Rosie, Asociatia VISTA si Revista Iuventa mi-au dat de înteles ca noi tinerii chiar avem defecte foarte mari pe care nu le sesizam, si de care nu vrem sa fim constienti. Si mai sunt interesat de tineri pentru ca am identificat marile lor defecte, si le-am prezentat la seminarii si training-uri în ultima perioada si le-am explicat. Sunt propriile perceptii pe care mi le asum si sunt foarte constient de ceea ce spun si transmit mai departe. În concluzie, nu vreau sa fim sau sa aratam ca o generatie de “distrusi” (vezi SOV), pentru ca “istoria o scriu cei care construiesc” (Tudor Chirila), iar daca noi putem fi aceasta generatie, de ce sa nu facem asta? Nu trebuie sa “mimam optimismul” (Octavian Paler), ci trebuie sa devenim constienti de calitatile si responsabilitatea noastra. Avem curajul? Prea putin ca sa încercam. Important este sa avem mesaje, dar avem nevoie de lideri care sa ni le explice si sa fim îndrumati.