Cititndu-te, am realizat, la modul generalizant, cuprinzator, de constiinta si de crampeiul acela de viziune in supraconstiinta, (fie ea si atata cat arata "foaia actuala de parcurs"), fiindca "teoretic" si in plan emotional stiam ca acolo unde exista acel plan al constiintei care-i uneste pe toti purtatorii aceleasi frecvente exista si un continuum al ei, un flux care-i alimenteaza pe toti cei care temporar mai scad sub ea. A cata oara ma conving de asta, si din nou, acum, prin tine?! Uite, ce vreau sa spun. Textul acesta al tau, a tasnit si din "mine". Pana aici este clar ca oamenii se leaga intre ei prin vibratie si se asoicaza prin acelasi tip de relativa frecventa. Legatura asta face posibila reintalnirea lor indiferent de celelalte variabile din planul realitatii materiale carora sunt totusi supuse. Stabilitatea pe frecventa insa pare a fi cheia, caderea din ea si revenirea in ea fiind absolut normale pentru un organism viu. Iar atunci cand iesi din frecventa, legatura deja formata, este purtata in toate planurile...
In planurile in care fiinta care esti, "circula" liber, (caderi, urcari, recte deviatii de la frecventa unde ai “prins” stabilitatea cea mai mare). Odata formata legatura, amprenta ta nu mai poate fi la fel, ea poarta si amprenta celui de care te-ai legat si pe care este inevitabil sa-l regasesti. (timpul aici, nu are rost sa fie precizat, pentru ca nu functioneaza in toate aceste dimensiuni). Şi mai mult, caderea uneia este suportata si restaurarea pozitiei este sprijinita, de celalalt sau ceilalti purtatori ai legaturii. Dar in principiu, noi nu realizam fiindca acestea sunt emisii la alt nivel decat cel constient, totusi pentru unii, ele se petrec si constient. (Pana aici este in mod special pentru tine). Asftel ca, revenind la mater-ialitatea "mama", ar cam trebui sa ne dam suturi in fund, si sa dormim pe jos, in frig, fara perna si fara plapuma, atunci cand ceilalti, care ne-au bucurat odata, cu care ne-am bucurat odata, pe care i-am bucurat odata, sunt acum de partea joasa a liniei de frecventa, pen’ca invariabil si noi suntem de vina!